Dacă vrei un corp fit, nu poți face pe victima

Pe parcursul ultimelor luni de zile am traversat câteva situaţii care mi-au deschis portiţa ideală pentru a intra în rolul de victimă într-un anumit aspect al vieţii mele. Din fericire, deşi am intrat pe poarta aia, m-am surprins în flagrant şi m-am repoziţionat de fiecare dată. Iar experienţa mi-a transmis un mesaj esențial pentru tine pe care am să ţi-l împărtăşesc în rândurile ce urmează.

Adevărul e că, din păcate, pe parcursul existenţei noastre e posibil să fim într-adevăr victimele unor circumstanţe nefericite, de la cele mai uşoare până la cele mai grave (accidente, abuzuri, agresiuni etc.). Însă, din punctul meu de vedere, a fi victimă şi a juca rolul de victimă sunt două lucruri complet diferite.

Îmi vine acum în minte o carte pe care am citit-o acu’ ceva vreme: „Omul în căutarea sensului vieţii” a lui Viktor Frankl. Domnul Frankl a avut neşansa de a ajunge prizonier al lagărelor naziste.

Deşi un caz extrem, pentru mine e un exemplu de personaj care a refuzat să joace rolul de victimă. El a fost supus la experiențe absolut inumane asupra cărora nu avea niciun control. Cu toate astea, a conştientizat că are o libertate pe care nu i-o putea lua nimeni: libertatea de a-şi alege atitudinea în circumstanţele date. Ar fi putut să abandoneze lupta, ca mulţi alţii în situaţia lui. A ales în schimb să dea un sens existenţei lui. Iar atitudinea pe care a ales-o i-a oferit şansa de a acţiona diferit şi a-şi îndeplini misiunea. Si a reuşit. 🙂

Ce vreau să remarci de aici?

Îmi doresc să observi diferenţa de atitudine: dintre cea de victimă şi cea de arhitect a propriei existenţe.

Când intri în rolul de victimă, te simţi neajutorat, dai vina pe circumstanţe, pe soartă, pe ceilalţi sau, din contră, vrei să te răzbuni şi să demonstrezi altora lucruri.

Atenţia ta e îndreptată asupra elementelor care te ţin în loc. Te învârţi în acelaşi cerc şi uiţi să trăieşti şi să îţi creezi existenţa pe care ţi-o doreşti. Sigur, rolul îţi oferă confort şi de multe ori atenţia celor din jur, însă te blochează din evoluţie.

Când eşti conştient de puterea de a alege cum să te raportezi la situaţiile date, devii creatorul vieţii tale.

Cu siguranţă te întrebi ce legătură are asta cu fitness-ul.

Ia gândeşte-te puţin în ce postură te găseşti când îţi spui:

  • „eu aş vrea, dar îs prea ocupat/ă să fac sport”
  • “sunt obosit/ă”
  • „am prea mult de lucru şi nu mai am energie”
  • „familia şi cariera îmi ocupă tot timpul, nu am timp să mai fac şi sport sau să-mi îngrijesc corpul”
  • „nu am adidaşi”
  • „nu-mi place la sală”
  • „programul nu-mi permite să mănânc în acord cu nevoile corpului meu”
  • „îmi plac dulciurile, nu pot să renunț la ele”
  • „eu aș vrea să mănânc sănătos, dar nu pot din cauza iubitei, bunicii sau pisicii”
  • etc.

Ce crezi că se întâmplă ? Exact ce gândeşti! Devii o victimă a sorții şi îţi cedezi puterea. Si crede-mă că acest lucru nu e deloc atrăgător.

Dă-mi voie te rog să îţi explic puţin: sportul şi alimentaţia adecvată pentru organismul tău nu sunt excursii în spaţiul intergalactic şi nici operaţii pe creier. Sunt lucruri de bun simţ, care denotă respectul faţă de corpul cu care ai avut privilegiul să te naşti. Şi da, corpul tău e un dar ce ţi-a fost oferit. Sfatul meu e să nu-l tratezi ca pe ceva care ţi se cuvine.

Cred cu tărie că e datoria ta să îţi menţii corpul în cele mai bune condiţii de funcţionare. Asta doar dacă îţi doreşti ca el să te susţină în restul activităţilor pe care le desfăşori. Pentru că, am o veste pentru tine: orice activitate alegi să întreprinzi pe planeta asta, o faci din corpul pe care îl ai! Iar dacă nu îţi doreşti să îţi menţii corpul în cele mai bune condiţii, e foarte probabil să ai o relaţie proastă cu el şi cred că ar fi bine să lucrezi pe acest aspect (despre asta am vorbit în articolul precedent, îl găsești aici).

Aşadar, oricât de obosit sau ocupat ai fi, am convingerea că poţi găsi o portiţă de a face un antrenament de 30 min. Îl poţi face şi acasă dacă îţi doreşti cu adevărat. Dacă nu ai spaţiu, poţi ieşi pe casa scărilor. 😊 Orientează-te înspre soluţii! Ştiu, o să imi spui că nu ai chef sau motivaţie. Găseşte-ţi un antrenor care să te susţină sau du-te la un antrenament de grup. Orice scuză ai avea, găseşte acel context care se pliază cel mai bine pe nevoile tale!

Cu alimentaţia e acelaşi lucru! Ai încercat diete care n-au dat rezultat, nu-ți poți controla poftele. Întreabă oameni care au trecut prin ce treci tu și și-au rezolvat problema! Mai devreme sau mai târziu tot vei găsi cea mai bună opţiune pentru tine. Însă nu rămâne blocat în scuze şi justificări!

Da, se poate să fie greu, să eșuezi în încercări, să îți vină să abandonezi. Știu că e mult la îndemână să te trântești pe canapea după o zi de munca sau să înfuleci o ciocolată decât să transpiri la sală și să fii atent la nevoile corpului tău. Dar să renunți sau să rămâi blocat în aceleași tipare care nu funcționează, nu te duc acolo unde îți dorești tu.

Roadele pe care le vei culege ulterior îți vor confirma că a meritat efortul si a meritat să sacrifici confortul pe termen scurt.

Acesta e modul de manifestare a atitudinii de învingător şi creator a propriei existenţe: în locul justificărilor şi lamentărilor, focusului pe probleme, te orientezi pe soluţii. Iar de fiecare dată când te surprinzi plângându-ți de milă, amintește-ți că nu e sexy deloc.

Așadar tu ce alegi? Confortul sau evoluţia? Să te laşi trăit de împrejurări  sau să-ţi creezi existenţa?

Alege înțelept! Fii artistul vieții tale!

Te îmbrățișez cu drag,

Roxi.

P.S. Aștept comentariul tău mai jos să-mi spui dacă ai avut situații în care te-ai surprins în rolul de victimă și cum ai ieșit din el. Sau, de asemenea, dacă crezi că te găsești încă în acea ipostază.