Între încrâncenare și delăsare în relația cu corpul tău

Între încrâncenare și delăsare în relația cu corpul tău

Sunt sigură că ai observat și tu explozia din ultimii ani a industriei fitness.

Informații , săli de fitness, antrenori, numărul celor doritori să devină fit, modele care promovează nu doar stilul de viață, cât mai ales aspectul fit – e imposibil să te ascunzi și să nu auzi de ele.

Pe de o parte, această explozie are o serie de beneficii:

  • oamenii au devenit mai preocupați de îngrijirea personală, de sănătatea lor
  • industria a evoluat, informațiile au devenit accesibile omului de rând (internetul e plin de exerciții, programe de antrenament etc), la fel și uneltele și cadrele pentru atingerea obiectivelor în acest sens
  • numărul antrenorilor a crescut, ceea ce înseamnă că și experții în domeniu sunt mai mult la dispoziția celor care vor rezultate în această privință

Pe de altă parte, pe lângă beneficiile acestea, au apărut și părți mai puțin bune: 

  • s-a creat o presiune uriașă  (să faci sport de x ori/săptămână, să te alimentezi perfect, să mănânci calculat la miligram, să ai un anumit procent de grăsime etc), fapt care se poate să te rupă de la esența ta și să te determine să mergi într-o direcție care nu e a ta și nu ți-e benefică
  • deși au apărut multe programe și informații, multe sunt prostii și e posibil să nu poți face diferența între ce e potrivit pentru tine și ce nu, ajungând astfel să îți faci mai mult rău decât bine
  • printre cei care au devenit antrenori, unii dintre ei nu sunt cu adevărat dedicați și pricepuți, mulți alegând această meserie doar pentru că e un trend și li s-a părut că e un job din care poți face bani ușor

Cu siguranță mai există altele aspecte pe care nu le-am amintit aici, dar acestea mi-au venit în prim-plan.

 

Iar apropo de dezavantaje, pentru că e un subiect dureros, vreau să-ți vorbesc azi despre presiunea creată asupra noastră, a tuturor. E presiunea de a avea o anumită conduită în raport cu propriul corp și un anumit aspect. 

De ce spun că e un subiect dureros?

Canalele social media sunt pline de modele care promovează excesiv aspectul fit: trupurile sculptate, procent scăzut de grăsime, mușchii bine definiti, acel six pack de care mi s-a acrit cât am auzit (și probabil și ție).

Dincolo de asta, se promovează diferite diete sau stiluri de alimentație, precum și antrenamente, cu principii si reguli de urmat ca la carte, cu restricții și eforturi uriașe.

Toate aceste lucruri nu fac altceva decât sa inducă de multe ori sentimentul ca nu ești suficient de bun, că nu e bine sau destul ce și cât faci, să îti determine sentimente de vinovăție când te abați de la plan, să simți că nu arăți bine oricât de mult te străduiești.

Așadar, nu e de mirare că te frustrezi când vezi că depui efort și nu arăți ca în revistă. 

Și ce se întâmplă? 

Fie te demotivezi și renunți, fie tragi mai tare de tine, devii mai strict cu dieta și mai nemilos cu tine la antrenamente, ca forma de pedeapsă…până într-o zi când pici lat. 

Din acest motiv, în ultima vreme a apărut și contracurentul – femei (cel puțin deocamdată n-am vazut barbati făcând asta) care își fotografiază și își expun corpul supraponderal și plin de celulită proclamând acceptarea propriului corp, curent cel puțin la fel de nociv din punctul meu de vedere.

 

S-au creat așadar două extreme:

Pe de o parte, cea a perfecționismului – corp sculptat, disciplină, voință de fier, încrâncenarea, calorii, macronutrienți calculați, antrenamente urmate negreșit, ”work hard or go home”, nu se acceptă sa fii leneș, să ai zile proaste, să fii slab.

Pe de alta , cea a delăsării sub pretextul acceptării de sine: să nu te supui la tratamente pe care nu ți le dorești, să faci doar ce îți place, să îți accepți corpul supraponderal și să nu îți fie rușine să îl expui.

 

Aceste abordări, e lesne de concluzionat că nu sunt echilibrate.

Perfecționismul duce la inflamare, te deconectezi de la sinele tău. În scopul de a atinge obiective și de a urma reguli cu strictețe (impuse de alții), nu ești atent la corpul tău și la nevoile lui.

Abordarea opusă în schimb, cea care promovează îmbrățișarea și acceptarea de sine, mi se pare cel puțin la fel de toxică. Să nu mă înțelegi greșit ! Eu sunt pentru acceptarea de sine, dar dacă ea te determină să te complaci într-o situație confortabilă și să îți blochezi evoluția, cu siguranță nu e o variantă echilibrată.

 

Care e abordarea echilibrată atunci?

Soluția de mijloc: poți fi disciplinat și să îți atingi obiectivele în armonie cu corpul tău, armonie care presupune acceptarea lui și ascultarea nevoilor.

 

 Da, e de lucru pentru că ai nevoie de prezență, de conștiență, să observi, să ai răbdare. Ori în momentul în care ți se vând metode rapide pentru a atinge ce-ți dorești, e foarte ușor să te lași furat și amăgit și să alegi calea ușoară.

E de lucru pentru că ai nevoie să îmbrățișezi procesul de autocunoaștere, să treci prin stări mai puțin plăcute, să le accepți, să înveți să devii empatic în relația cu corpul tău.

Însă toate astea produc o transformare la nivel profund, nu doar superficial. Și tu meriți mai mult decât să urmezi în neștire reguli impuse de alții legate de corpul tău. La fel cum meriți să ai un corp în care te simți bine.

Eu și Smaranda Ignat, Partner/Team culture advisor Black Giraffe, vom avea o discuție pe larg legat de acest subiect într-un eveniment live pe facebook, miercuri de la 19. Te aștept să te înscrii și să participi și tu dând click pe link-ul următor:

Autoempatia și Relația cu corpul tău

Abia aștept să ne vedem live!

Te îmbrățișez cu drag,

Roxana!

P.S. Dacă ți se pare de interes subiectul și crezi că ar putea ajuta cu cel puțin o idee pe cineva, distribuie articolul folosind unul dintre butoanele de mai jos.

Lasă un răspuns